Spre deosebire de numerele reale care pot fi reprezentate pe o singură dreaptă, numerele complexe necesită un plan pentru a fi vizualizate, deoarece au două componente: partea reală și partea imaginară.
Acest plan, numit Planul lui Gauss, este format din două axe perpendiculare:
Fiecărui număr complex z = a + bi îi corespunde, în planul Gauss, un punct unic M(a,b).
De asemenea, numărului z i se asociază vectorul de poziție v = OM.
Dacă reprezentăm în planul Gauss afixele z1 și z2, atunci punctul Ms, care este imaginea geometrică a sumei z1 + z2, se găsește folosind regula paralelogramului.
Afixul celui de-al patrulea vârf al paralelogramului construit pe vectorii OM1 și OM2 este suma afixelor.
Diferența z1 - z2 are o interpretare vizuală foarte utilă: este vectorul care pleacă din z2 și ajunge în z1.
Practic, dacă unim vârful vectorului z2 (scăzătorul) cu vârful vectorului z1 (descăzutul), obținem geometric reprezentarea diferenței.
Modulul unui număr complex |z| reprezintă lungimea segmentului OM (norma vectorului).
Generalizând, modulul diferenței afixelor a două puncte, |z2 - z1|, reprezintă distanța euclidiană dintre imaginile lor geometrice M1 și M2.
Trei puncte A, B și C, având afixele z1, z2 și z3, sunt coliniare dacă și numai dacă vectorii AB și AC sunt coliniari.
Algebric, acest lucru înseamnă că raportul afixelor vectorilor (diferențele dintre afixele punctelor) trebuie să fie un număr real.
Fie 3 puncte A, B și C în planul Gauss, având afixele z1, z2 și z3 Dreapta AB este perpendiculară pe dreapta AC (unghiul din A este de 90°) dacă vectorii AB și AC sunt ortogonali.
Condiția, în numere complexe, este ca raportul afixelor celor doi vectori să fie un număr pur imaginar (partea sa reală să fie 0).