Despre .. Simple Minds & DMJ

Simple Minds nu este doar un site, este o extensie a mea, un loc ~virtual~ unde împărtășesc poveștile, pasiunile și descoperirile care mă definesc. Aici, matematica și informatica, deși sunt o parte importantă din viața mea, sunt doar un colț, iluminat natural, într-un tablou mult mai vast.

Despre Dana Jebelean (câteodată și Marciana) .. mintea și sufletul din spatele Simple Minds

Prefer să nu vorbesc prea mult despre mine. Mă străduiesc mereu să găsesc modalități subtile de a evita să fiu în centrul atenției, atât în mediul online cât și în cel offline. 

Aici însă, trebuie să fac o mică concesie. Deci, iată…

Prin educație și certificare, sunt profesor de matematică și programarea calculatoarelor, un exemplu perfect de ~geek~. Prin voia sorții, har și puțin noroc, ~goofball~ este o descriere mult mai potrivită.

Sunt un produs al propriului meu mediu.  Cândva eram dureros de timidă, între timp, cred despre mine că am devenit prea vorbăreață. Chiar și așa, prefer solitudinea în detrimentul grupurilor. În timpul liceului, cele mai înfricoșătoare coșmaruri veneau dinspre matematică, acum sunt licențiată în matematică-informatică. Așa că, întrebarea pe care mi-o pun mereu este: ce nu s-a schimbat?

Am fost mereu un amestec de introversie și tenacitate, cu o doză din ce în ce mai ușoară de timiditate, dar cu o curiozitate care mă împinge mereu înainte. Îmi plac oamenii care știu să gândească rapid, care au umorul bine lucrat și care se simt confortabil să comunice clar și eficient. Îmi place să spun că sunt destul de inteligentă pentru a înțelege glumele, dar și destul de amuzantă pentru a le face. Sarcasmul? Ei bine, e doar un accesoriu – nu am nevoie de el, dar îl port cu stil!

Apreciez simplitatea și bunul simț, atitudinea pozitivă și respectul, deschiderea către idei noi și învățarea constantă. Caut mereu umorul, inteligența rafinată, spirite cultivate, dublate de frumusețea unor personaje simple. În același timp, iubesc plăcerile vieții simple, călătoriile nederanjate, farmecul unei drumeții în inima naturii, …

Și, cum orice poveste are un capitol mai interesant, al meu se numește „limba germană”. În 2016 mi-a trecut prin cap că ar fi distractiv să îmi pun mintea la treabă într-o altă direcție. După câțiva ani de „război lingvistic”, purtat, evident, la maturitate, mă pot lăuda că am trecut de faza când spuneam ”mâine dimineață” ”morgen morgen” și pot pronunța ”morgen früh” ca un adevărat vorbitor nativ. Desigur, încă mă simt ca un turist rătăcit atunci când mă aflu într-o conversație și încă mă intimidez serios când mă aud vorbind în germană, dar mă consolez cu gândul că sunt totuși mult mai aproape de a spune cu mândrie „Ich spreche Deutsch!” 

Iau foarte în serios munca mea de la liceu și am un scop în sine să-l fac pe tatăl meu mândru. Mi-a transmis mult din logica lui, foarte mult din gândirea lui matematică și simt că îi datorez asta. La liceu am aflat rapid că matematica nu este doar despre răspunsuri corecte, ci și despre cum să pui întrebări care te duc pe căi nebănuite. Mă simt privilegiată că am ales această profesie, dar mai ales că am înțeles, pe parcurs, că învățarea nu este un proces liniar. Nu sunt un profesor care se mulțumește să urmeze calea bătută. Încerc să ofer elevilor mei nu doar informații, ci și perspective asupra modului în care gândirea logică, riguroasă și structurată poate schimba modul în care abordează orice problemă, indiferent de domeniu.

Pentru că devine deja incomod și sunt prea multe formulări la persoana 1 pe aici, voi apăsa butonul Salvare și voi merge mai departe...

Să ne citim cu bine!